20/10/2016

Janina Nectara. Cum sa te construiesti ca brand

De la ASE si SNSPA la moda. Din munca in corporatie in Vogue. Janina Nectara si-a lansat blogul Fashion avec Passion in 2011 si l-a gandit de atunci in engleza, pentru o audienta globala. Ceea ce s-a si intamplat. Au urmat Facultatea de Arte (Moda-DesignVestimentar), Paris Fashion Institute, internship la New York, la Oscar de la Renta, live-uri de la cele mai importante prezentari de moda, interviuri cu creatorii lor, articole in Vogue.

In urma cu 15 ani, nici nu auzisem de Miuccia Prada si daca m-ati fi intrebat de Blahnik as fi presupus ca poate fi vreo marca zarita pe un ambalaj de ciocolata

Janina povesteste despre pasii pe care i-a parcurs pentru a se construi, ca brand, in timp ce cladea identitatea blogului, dar si despre blogurile de moda in Romania, ce lipseste in aceasta zona si potentialul designerilor romani. 

Drumul spre moda

Este o intrebare la care m-am gandit de multe ori, mai ales ca mi-as dori sa pot marca un moment exact, ca la orele de fizica, un moment T0 din care sa pot spune ca a plecat totul. Cu pasiunile (fie pentru moda, fie pentru altceva) te nasti sau le educi. In cazul meu a fost si si.

Cred ca m-am nascut, fiindca in adolescenta, in timp ce incercam sa rezolv ecuatii matematice pentru scoala, m-am surprins deseori ca faceam exercitii de imaginatie prin care gaseam nenumarate solutii, nu pentru ecuatii, ci solutii creative pentru “imbunatatirea” (asa consideram pe atunci) pieselor vestimentare ce imi captau atentia la televizor.

Din fericire, am avut oportunitatea fantastica de a experimenta acest vis imediat dupa terminarea studiilor in moda, intr-un internship la New York, chiar la creatorul preferat al celebritatilor de la Hollywood si al Primelor Doamne ale Americii – Oscar de la Renta.

Cu cat am studiat “problema” mai mult, cu atat mi-am dat seama ca, in cazul meu, nu este vorba despre o pasiune pentru haine. De multe ori se confunda pasiunea pentru moda cu pasiunea pentru haine (tradusa prin predilectia pentru shopping sau prin simpla capacitatea de a asorta doua-trei culori in aceeasi tinuta).

Moda inseamna mult mai mult decat piese vestimentare, iar eu am fost atrasa ca un magnet si de partea teoretica, a conceptualizarii modei si a capacitatii sale de a marca istoria si de a transforma societati intregi. Tocmai de aceea, am facut tot posibilul sa imi educ inclinatiile.

Am aprofundat studiul modei atat in tara, la Facultatea de Arte, cat si la Paris Fashion Institute (unde si-au impartasit din experienta Alexander McQueen, Kenzo, Alaia, Karl Lagerfeld s.a.) si am incercat sa ma inconjor de cei de la care puteam invata tot ce se putea invata.

Ii sunt profund recunoscatoare lui Godfrey Deeny, cel mai reputat critic de moda din lume – fondatorului L’Uomo Vogue, fashion editor Le Figaro si critic pentru The Financial Times – pentru experienta colosala avuta langa el. Tot ce stiu despre moda de la el am invatat! Si nici ca se putea o scoala mai buna!

De la ASE si SNSPA, la haine

Consider ca indiferent ce studiaza oamenii, la un moment dat toate informatiile acumulate ii vor ajuta intr-un fel sau altul. Astfel de persoane pleaca, de regula, cu in plus fata de ceilalti, chiar daca presupunem ca aceste informatii nu sunt aplicate niciodata (desi nu cred in acest “niciodata”) si facem referire doar la modul in care ne dezvolta capacitatea intelectuala si atat.

Giorgio Armani studiase medicina inainte de a face moda, Miuccia Prada studiase stiinte politice inainte de a-si incepe afacerea, iar Manolo Blahnik (creatorul pantofilor preferati ai editorului Vogue America – Anna Wintour – si ai actritei Sarah Jessica Parker) era deja licentiat in nu mai putin de 4 domenii – Arhitectura, Stiinte Politice, Drept, Literatura – inainte de a studia Arte si Design la Paris.

In urma cu 15 ani, nici nu auzisem de Miuccia Prada si daca m-ati fi intrebat de Blahnik as fi presupus ca poate fi vreo marca zarita pe un ambalaj de ciocolata. Insa viata m-a adus fix langa ei, cunoscandu-i personal si avand oportunitatea de a interactiona cu acestia.

Si pentru ca ma invarteam printre cei care scriau paginile de istorie a modei, am decis sa-mi aprofundez cunostintele in domeniu si sa ma inscriu la Facultatea de Design Vestimentar si sa urmez cursuri de business in moda la Paris Fashion Institute. Studiile in moda au dat greutate articolelor mele, fiindca doar studiind poti intelege si avea idei judicioase despre un domeniu.

Insa inainte de a urma cursurile de Design Vestimentar si de management al modei, am explorat zona stiintele economice in cadrul ASE si m-am specializat in Marketing, domeniu care, in timp, s-a dovedit a fi alegerea perfecta.

De ce? Pentru ca indiferent care ar fi fost business-ul pe care l-as fi ales, am invatat informatii pretioase despre piata (aplicandu-le in cea a blogging-ului si cea a industriei modei), despre vanarea unei nise sau despre targetarea potentialilor clienti (cititorii, in cazul meu), incercand permanent sa inteleg volatilitatea preferintelor acestora si care ar fi butoanele sensibile pe care trebuie apasat din cand in cand. Lista e aproape nesfarsita.

E clar ca studiul marketingului poate ghida un mic antreprenor la inceput de drum prin itele incurcate, legate de ce ar vrea sa vanda/transmita, cui, in ce fel… Mai mult decat atat, poate fi o adevarata revelatie in promovarea businessului, in mixul de strategii (4P) de a transforma un nume intr-un brand.

Iar daca vorbim despre marketing personal, ii sunt oferite teorii interesante despre asocierile pe care sa le faca sau (si mai important) sa nu le faca, despre optimizarea aparitiilor publice, pentru ca ochiul publicului sa nu se simta agasat de omniprezenta sa, ci sa fie adus in punctul in care sa isi doreasca mai mult “din el”.

In orice caz, marketing-ul nu-ti ofera formula castigatoare, picata ca o para malaiata de sus, ci doar parghiile necesare, atele pentru a deveni un papusar de succes.

Pe de alta parte, Stiintele Politice aplicate in domeniul modei, m-au invatat cat de importanta este stabilitatea politica pentru o economie (si, prin urmare, pentru moda ca afacere).

Sa luam Rusia drept exemplu. In urma cu cativa ani, majoritatea brandurilor din industria luxului fugeau literalmente catre aceasta tara, pentru a deschide cat mai multe magazine cu putinta.

Ulterior, cu toate deciziile si actiunile politice luate in sud-estul Europei, a intervenit o reticenta in privinta expansiunii in acea zona.

Mi-am dat seama ca nu ma pot focusa nici eu doar pe o singura piata, dat fiind faptul ca industria blogging-ului este strict conectata cu cea a modei, depinzand partial de buna functionare a celei din urma. Un motiv in plus pentru a proiecta Fashion Avec Passion sa functioneze in trei limbi: engleza, romana si spaniola.

Oricum, cu studiile e cam ca intr-o relatie. Nu poti decat sa aplici tot ce stii si sa speri ca va functiona ceva!

Obstacole

Inceputul oricarei noi cariere vine cu aceleasi provocari pentru toata lumea care ia decizia (intotdeauna dificila) de a schimba macazul.

In primul rand, vorbim despre clasicele introspectii si intrebari care vin automat cu o astfel de hotarare:

“Mi se potriveste cu adevarat sau e doar un alt pas inspre propria mea dezvoltare personala si profesionala? O sa reusesc sa fiu la fel de buna si in acest domeniu? Ma va implini cu adevarat?”

Concluzia este ca nu ai de unde sa stii cu exactitate pana nu incerci.

Eu am plecat de la 0. A trebuit sa studiez la o noua facultate – Design Vestimentar – un domeniu complet nou, fara sa cunosc pe nimeni care sa ma indrume incotro sa o apuc nici pentru urmatorii 10 metri. Mi-am dat seama singura, pe parcurs, care este calea potrivita mie. Desi nu a fost deloc usor, era constienta ca nu sunt nici prima si nici singura persoana care o ia de la capat.

In al doilea rand, cand vorbim despre urmarea unui drum profesional pe plan international, se adauga alti factori de stres, care intensifica tranzitia: logistica mutarii propriu-zise intr-o tara straina, simplul fapt ca nu cunosti pe nimeni – ceea ce iti va demonstra in final ca nu e un simplu fapt deloc; lucrul efectiv si socializarea intr-o limba pe care ai experimentat-o doar studiind-o in scoala; adaptarea la o noua cultura si, implicit la un alt sistem de abordare profesionala; pana si limbajul si maniera in care iti formulezi opiniile se schimba automat. Tine, insa, doar de capacitatea noastra de a ne adapta.

Eu am inceput printr-un internship alaturi de fondatorul L’Uomo Vogue, Godfrey Deeny. Repet mereu ca fost cea mai buna “scoala” pe care am urmat-o vreodata si sunt recunoscatoare pentru fiecare minut petrecut alaturi de aceasta personalitate!

Insa, in acelasi timp, pe langa acumularile pretioase pe care le-am capatat, am avut o experienta similara personajului principal din filmul Diavolul Se Imbraca De La Prada. Cerintele erau exigente, diverse si multe! Foarte multe! Totul, fara sa mi se explice neaparat cam cum trebuie rezolvate. Trebuia sa ma descurc mai mult singura. Mi-a fost greu la inceput si am vrut sa renunt din prima luna – cred ca aceea este si cea mai dificila perioada.

Nici acum nu am o explicatie de ce nu am dezertat atunci. Cert este ca dintotdeauna am avut o profunda admiratie pentru persoanele care au avut curajul sa isi paraseasca zona de confort si sa sa isi canalizeze eforturile catre evolutia proprie. Nu am facut altceva decat sa incerc sa fiu ca ele. Sper sa imi iasa si data viitoare in caz ca ma mai razgandesc o data in privinta carierei. 🙂

Popularitatea

Tocmai experienta mea pe plan international a fost factorul cheie de propulsare a site-ului Fashion Avec Passion.

Acum 9-10 ani, eram singura persoana din Romania care avea acces la cele mai exclusiviste evenimente de moda din lume: de la prezentarile de moda Viktor&Rolf si Hermes, la cocktailurile organizate de Chanel sau lansarile colectiilor de haute joaillerie Dior. Insa acest aspect nu avea vreo importanta prea mare.

Blogul a fost gandit si scris in limba engleza de la bun inceput si nu pentru piata autohtona. Abia dupa un timp, in urma solicitarilor cititorilor romani in numar din ce in ce mai mare, a venit si varianta in romana.

Cand am lansat Fashion Avec Passion, in Romania nu era nici un proiect online care sa vorbesca despre moda prin prisma omului care se afla in mijlocul evenimentelor internationale de moda. De fapt, nu era deloc o “piata” formata in acest sens, o blogosfera…

Dar stiti ce se spune: Cand oportunitatea nu bate, construieste o usa! Si asa am facut.

Fashion Avec Passion a avut constant o evolutie ascendenta. Nu stiu sa fi fost un singur moment care sa-i fi dat un avant purternic.

Inca din primele luni de cand a fost lansat Fashion Avec Passion, Harodds Londra l-a numit Harrods Blog of The Week. O distinctie si un start-up fantastice. Era pentru prima data cand un blog de moda din Romania primea laurii recunostintei internationale, din partea unui public atat de elitist, targetat pe high-end fashion si industria luxului. Poate ca aceasta a fost borna kilometrica 0, de la care a plecat, insa in acelasi timp s-au intamplat atat de multe…

Incepusem sa colaborez cu reviste si televiziuni, atat din tara cat si din strainatate. Am intervievat couturieri, supermodele, muzicieni sau ceea ce numim noi “fashion people”. Claudia Schiffer, Anna Molinari, Alber Elbaz, Boy George, Pharrell Williams, Giambattista Valli, Pierre Cardin, Karolina Kurkova, Isabeli Fontana, Natalia Vodianova, Antonio Marras, au fost doar cativa.

Apoi am fost prima romanca non-model ce aparea in publicatii internationale de moda precum Vogue, Harpers Bazaar, L’Officiel, iar New York Magazine m-a numit printre cele mai bine imbracate personalitati de la Saptamana Modei de la Paris impreuna cu Karolina Kurkova si Anna Dello Russo.

In scurt timp, au venit proiecte importante cu cele mai prestigioase case de moda precum Armani, Cavalli, Gucci.

Concomitent eram fashion editorul celei mai bine vandute reviste de femei din Romania, ca mai apoi sa fiu prima romanca ce scrie la cea mai influenta publicatie de moda din lume – revista Vogue.

O alta premiera pentru Fashion Avec Passion a fost aceea de a realiza primele livestreaming-uri ale showurilor de moda direct de podiumurile internationale si in exclusivitate pentru Romania. Am transmis in direct defilarile Giorgio Armani, Gucci, Blumarine, Roberto Cavalli, John Richmond, Burberry, Aquilano.Rimondi si nici eu nu imi mai amintesc cate au mai fost.

Intre timp am inceput si un proiect TV, o rubrica saptamanala de moda si styling in prime-time la Antena 1 dupa ce anterior colaborasem si cu Fashion TV pentru un sezon, timp in care am cunoscut si realizat interviuri cu Vivienne Westwood, Yohji Yamamoto, Zuhair Murad, Elie Saab, Roberto Cavalli, ca sa enumar doar cativa…

Am devenit, ulterior, ambasadorul Gucci in Romania al proiectului umanitar Chime For Change, sustinut pe plan global de Madonna, Beyonce, Bill Gates, Printul Harry al Marii Britanii, Eva Longoria, Jennifer Lopez, Malala Yousafzai – castigatoarea Premiului Nobel pentru Pace -, Meryl Streep, Halle Berry, Ben Affleck, Julia Roberts si multe alte nume grele ale showbiz-ului.

Practic, pas cu pas, caramida cu caramida, am construit un mic brand, cunoscut pentru calitate, selectivitate, foarte bine nisat, care si-a asociat numele doar cu branduri puternice, cu branduri pe care le considera compatibile cu continutul siteului.

Promovarea

Deseori mi se spune ca am construit doua mici branduri, ce se completeaza reciproc: Fashion Avec Passion si Janina Nectara. Analizand cativa indicatori ai siteului si canalelor social media, am aflat ca s-a realizat, de fapt, o fuziune.

Cititorii site-ului (care nu este despre mine sau despre tinutele mele) au venit sa ma urmareasca pe Facebook si pe Instagram (pentru a vedea ce mai fac, unde ma aflu, ce proiecte noi sunt pe cale sa demarez), iar prietenii mei de pe conturile de socializare (care nu aveau neaparat o pasiune pentru moda) si-au indreptat atentia catre Fashion Avec Passion, castigandu-i ca cititori fideli. O situatie ideala, pentru ca astazi Instagram, Twitter si Facebook ma ajuta sa fiu in permanenta conectata cu cititorii FAP.

Din momentul lansarii si pana acum, FAP a trecut prin trei procese de rebranding, modificandu-si atat conceptul cat si vizualul, asa ca Fashion Avec Passion nu a fost scutit niciodata de reglaje fine. Dar si eu sunt intr-o continua miscare, transformare, descoperire… Tocmai de aceea, nu m-am limitat doar la blogging, ci am explorat si alte noi teritorii conexe.

Mi-am demonstrat ca pot face mult mai multe decat as fi indraznit sa imi imaginez. Ca pot fi fashion editorul celei mai bine vandute reviste din Romania – revista Tabu de acum 5-6 ani, ca pot colabora cu cea mai urmarita televiziune de moda – Fashion TV, ca pot scrie pentru cea mai influenta revista de moda din lume – revista Vogue -, ca pot realiza o rubrica de moda la TV. Si cine stie ce va urma?!…

Toate aceste activitati mi-au schimbat constant perceptia despre ce ar trebui sa apara pe blog. Deciziile luate au venit la pachet cu o propuneri de proiecte din partea catorva branduri celebre, reprezentantii acestora vazand varianta in engleza a site-ului si aratandu-se foarte incantati de aceasta.

Confirmarea lor mi-a intarit ideea ca FAP are potential si din acele momente am inceput sa-mi calculez pasii urmatori. Pana atunci nu avusesem neaparat o strategie sau un scop bine definit. Ulterior, m-am nisat foarte bine si am refuzat 90% dintre propunerile care au venit de-a lungul timpului.

Nu pentru ca nu ar fi fost tentante, ci pentru ca am ales cu grija brandurile cu care m-am asociat, tocmai pentru a nu ingradi viitoare colaborari cu alte branduri din aceeasi categorie. Un exemplu pur aleatoriu, pentru a va face o idee, ar fi acela ca un brand de calibrul Hermes sau Gucci nu se va asocia intr-un proiect cu un blogger implicat in actiuni de promovare a produselor alimentare de la supermarket.

Consider ca marea provocare de astazi a bloggerilor este tocmai mentinerea acestui echilibru. Rezistenta tentatiei de a nu face proiecte endorsement unor produse incompatibile cu modul in care isi definesc propriul site.

Blogurile de moda din Romania

Ma bucur mult ca numarul blogurilor romanesti, indiferent de aria de activitate, este intr-o continua crestere. Cu cat mai multe, cu atat mai bine. Se creeaza o concurenta mai mare, iar in final ies castigatori atat cititorii pentru plaja larga de optiuni, dar si bloggerii pentru ca intotdeauna concurenta te face sa iti doresti sa fii mai bun!  Este o situatie ideala, doar ca vine cu un decalaj temporal de minimum 5 ani fata de “piata” internationala.

Cand am lansat FAP, vanzatorii de publicitatea inca nu vedeau trendul onlineului, nu aveau bugete destinate acestei zone sau pur si simplu erau presati de cifre si profituri imediate.

Revistele si televiziunile inca erau foarte puternice, iar cei aflati la carma lor nu intelegeau pe deplin sau priveau cu reticenta ideea de blog, pentru ca in cativa ani chiar ei sa isi construiasca propriile site-uri.

Astazi, pana si cei mai avizi critici (mai ales in zona modei) ai bloggerilor au propriul blog, transformandu-se paradoxal in… bloggeri! E drept, cu jumatate sau sfert de norma, insa bloggeri!

Exista, totusi, un mic dezacord ce trebuie armonizat cat de repede posibil. Acela ca, fiind la inceput, majoritatea blogurilor din Romania desi se autocategorisesc in bloguri de lifestyle, moda, beauty, street-style, fotografie etc, sunt, de fapt, o platforma deschisa advertiserilor de orice fel.

Numai cine nu vrea, nu-si plaseaza un produs pe astfel de siteuri, care, de fapt, nu vorbesc despre moda, lifestyle, beauty fotografie, ci despre produse dintre cele mai diverse, carora le fac endorsement, fara a le supune nici celui mai mic proces de selectie: de la pasta de dinti, shaorma si rochii de mirese, la cauciucuri, iaurturi, vinuri si parfumuri.

Sunt exemple reale, de pe bloguri ce se autointituleaza a fi “de moda”. E mare gradina blogging-ului, insa e de inteles. Tocmai pentru ca inceputurile vin cu experimente. Doar ca e cazul sa trecem la nivelul urmator.

Ideea este ca nu ar fi nimic in neregula cu a face endorsement la orice-de-pe-lumea-aceasta, insa cand apare “orice” pe el, blogul nu mai poate avea pretentia ca este nisat. Nu mai este “de moda”. Nu mai este “de cooking”. Nu mai este “de fotografie”. Este doar un “blog-experiment”, iar profesionistii nu fac casa buna cu experimentele.

Romania trece printr-o perioada de tranzitie in acest sens, dar cred ca lucrurile se vor aseza frumos. Avem bloggeri promitatori si tocmai de aceea sunt convinsa ca isi vor reseta busolele cat de curand.

Momentan, blogosfera este o zona cu un potential fantastic, ce nu a atins inca apogeul.

Pentru bloggeri e un nou Babilon plin de oportunitati, pentru cititori un Turn Babel, cu de toate pentru toti.

Romania pe harta modei

Romania are diamante in mana, insa le pierde printre degete!  Bucurestiul ar fi putut fi urmatorul Berlin in termeni de moda. Designeri talentati sunt, forta de munca bine calificata am avea…

Lipsesc, insa, trei elemente esentiale dezvoltarii sanatoase a unui brand: un sistem/o industrie a modei, o scoala eficienta si, mai ales, o politica integrata de sustinere si promovare pe plan international a brandurilor romanesti.

Totul pleaca de la hibele din invatamant si culmineaza cu impedimentele sistemului.

Din pacate, in Romania nu exista o scoala de moda propriu-zisa, care sa poata concura cu cele din marile capitale europene.

Profesorii nici macar nu vin din domeniul modei, ci sunt artisti plastici (si e clar de ce e greu sa intelegi moda predata de un sculptor sau un pictor). Pe undeva penuria aceasta de profesori se explica, dat fiind faptul ca tocmai acum incepe sa se dezvolte fenomenul si in tara noastra, abia acum incep sa se formeze specialisti.

Chiar si asa, atat scolile cat si profesorii ar trebui sa fie integrati intr-un sistem de schimb de experiente cu alte institutii similare din strainatate.

Pentru a se updata, profesorilor din tara ar trebui sa li se ofere oportunitatea de a schimba locul cu cei din strainatate in programe speciale de scurta durata.

Scolile, de asemenea, ar trebui sa aiba capacitatea de a-si trimite bursierii sa studieze macar pentru un an la o alta institutie de invatamant compatibila, insa una cu traditie, care a dat designeri ce au lucrat pentru branduri si case de moda celebre, asa cum este Central Saint Martins din Londra  (facultatile de design vestimentar din Albania, Bosnia si din alte tari in curs de dezvoltare, cu care au incheiat firave parteneriate unele universitati de arte romanesti, nu sunt totusi de luat in calcul in ceea ce priveste moda).

O alta tragedie care se intampla este ca dupa terminarea anilor de studiu absolventilor li se pune o diploma in brate si sunt lasati de izbeliste. Scoala nu le pune la dispozitie nici programe de internship si nici nu are acorduri semnate cu case de moda, prin care acestea sa recruteze tinerii designeri talentati direct de pe bancile facultatilor, asa cum se intampla in Franta sau in Italia.

Apoi, vorbim despre lipsa unei industrii, care sa sustina o productie calitativa. Pentru ca nu a existat o politica de continuitate a mestesugurilor, Romania a pierdut o mare parte din forta de munca, foarte bine calificata, de altfel, in confectii si marochinarie.

Insa industria modei presupune si PR specializat in moda (nu PR in general), manageri care sa cunoasca in detaliu acest business (nu alt tip de business), buyeri care sa ofere logistica vanzarii unei colectii si presa suficient de influenta incat sa ajute la golirea rafturilor din magazine.

Chiar daca un tanar designer reuseste sa treaca de toate aceste piedici, de multe ori, cand ajunge in acest prag, a epuizat toate resursele continuarii drumului. Iar drumul adevarat abia acum incepe. Pana acum, fusese doar o carare de strabatut.

Mai mult decat atat, nu avem o strategie nationala de sustinere a designului romanesc, desi exista niste fonduri chiar si europene insuficient accesate din pacate.

Guvernul turc, spre exemplu, a vazut in moda inca o maniera de a-si promova tara, sustinand financiar participarea designerilor talentati la Saptamana Modei intr-un program national bine pus la punct.

In primele mele participari la Paris Fashion Week, am intalnit cam 4-5 designeri turci pe sezon, toti finantati de guvernul tarii lor. Ca sa va faceti o idee,  un singur show de moda sau o lansare de colectie la Paris poate depasi lejer 100.000 de euro. Un eveniment de doar cateva minute!

Iar Turcia are si o scoala excelenta in design, are si presa puternica, dar si forta financiara si putere de cumparare demna de faima unei foste capitale de imperiu. Insa chiar si asa, autoritatile investesc in continuare. Poate ca stiu ele ceva! Poate ca ar trebui sa luam notite…

Dat fiind faptul ca talent si forta de munca specializata avem, jumatate din succes ar trebui sa fie asigurat. Insa cati designeri merituosi nu stau cu colectii valoroase in dulap? Pentru ca ne lipseste piesa cea mai importanta din acest puzzle: cum sa monetizam ideile. Consider ca moda este o oportunitate fantastica pentru economia Romaniei. Trebuie doar ochi sa vada acest lucru!

Branduri inovative

Nume talentate avem, insa nu au reusit inca sa devina branduri, asemenea omologilor din capitalele modei. Din motivele enumerate mai sus. Au avut sau inca mai au de infruntat etape in propulsarea marcii la rang de brand.

Pentru a arde cateva dintre aceste etape, cred ca o injectie considerabila de fonduri ar rezolva multe aspecte. Insa fara un management de specialitate, ar fi bani aruncati in vant. Si s-au vazut astfel de cazuri in Romania.

Daca as incerca sa imi conturez rapid un brand, as urma probabil doua cai. In primul rand as cauta un investitor serios si apoi as angaja un manager care sa fi lucrat deja cu un brand solid, a carui experienta sa imi aduca garantia (atat cat se poate garanta) ca in X ani brandul meu va fi in punctul Y pe harta modei.

Nu e usor, desigur. E foarte riscant, unii designeri – vezi John Galliano – si-au pierdut dreptul la a-si mai folosi propriul nume intr-o colectie de moda, urmand aceasta cale. Insa e varianta cea mai rapida. In mod cert nu exista sau nu stiu eu o reteta sigura a succesului. Daca as fi stiut vreuna, as fi fost miliardara pana acum.

Material publicat de către iqads.ro.

 

Dacă v-a plăcut articolul, găsiți lumea incitantă Fashion avec Passion şi pe Twitter şi Instagram.