02/11/2012

Ia-ti, mireasa, rochia buna!

E la modă, în alte țări, ca miresele să se cunune pompos în rochiile mamei – sau chiar ale bunicii, dacă nu le-au mâncat moliile. Dintr-un singur punct de vedere e oleacă sinistru, dacă nu vă supărați: mamele sau bunicele noastre erau cam neprihănite, să zic așa. Iar miresele de azi au un catralion de adjective, dar, din păcate, termenul ”virgină” nu face parte din ele, ne pare rău, reveniți!

E un pic ciudat să te măriți îmbrăcată-n rochița mamei, când tu n-ai în comun cu mami decât borcanele cu murături și zacuști pe care ți le îndeasă-n sacoșă, în mod necondiționat.

Și atunci, alege-ți propria trusă nupțială, ca să n-ai coșmaruri în luna de miere. Verigheta prea mare și rochia prea castă a mamei nu sunt o soluție. Deci planul B e întotdeauna cel mai bun, știam eu (din filme). Încearcă doar să nu fie o rochie-vărzuță de prințesă de Disneyland, să nu ai o parură ca un cozonac de Paște și, mai ales, să nu fii mai sclipicioasă decât visurile tale și decât paietele nașei.

Am văzut odată o mireasă îmbrăcată-n negru care, deși aparent era un fel de Morticia din Familia Addams, era superbă. Iar mirii au fost mai romantici decât erau prietenii lor, literalmente robii versului și-ai muzicii care-ți face inima să sângereze mortal, mă scuzați.

Dar am întâlnit și mirese fericite: și-au închiriat rochiile, și-au înșelat soții, și-au plătit bine avocații de divorț.

 

Foto: zsgod.com